Anita Moorjani: Am murit si m-am descoperit pe mine insami

Anita Moorjani: Am murit si m-am descoperit pe mine insami

In cartea „Am murit si m-am descoperit pe mine insami”, Anita Moorjani povesteste tot ce a invatat in timpul experientei sale in apropierea mortii despre boala, vindecare, teama, iubirea de sine si maretia sublima care reprezinta esenta fiecarui om! In paginile acestei carti, Anita isi povesteste copilaria traita la Hong Kong, conflictele prin care a trecut in timpul procesului de alegere a unei cariere si de descoperire a sufletului ei pereche, dar si boala care a facut-o sa ajunga in spital, unde a sfidat toate cunostintele medicale.

Dupa ani de incercari de a-si gasi propria cale, in timp ce incerca sa faca fata inclusiv asteptarilor celor din jurul ei, Anita a trait marea revelatie – in urma unei experiente in apropierea mortii – (Near-death_experience) – ca puterea de a se vindeca singura se afla in interiorul ei … si ca in acest Univers exista miracole pe care nu si le-ar fi imaginat niciodata pana atunci.

Anita Moorjani m am redescoperit - Anita Moorjani: Am murit si m-am descoperit pe mine insamiIn aceasta biografie profund inspirata, Anita Moorjani povesteste cum, dupa ce a suferit de cancer timp de patru ani, organele ei aproape ca si-au incetat activitatea, coplesite de celulele maligne care se raspandisera in intregul ei corp. Odata intrata in coma, ea a trait o experienta in apropierea mortii cu totul extraordinara, in timpul careia a inteles maretia spirituala a fiintei sale… dar si cauzele reale ale bolii sale. Dupa ce si-a revenit din coma, starea ei de sanatate s-a imbunatatit atat de rapid incat a fost externata din spital dupa numai cateva saptamani, fara sa mai aiba vreo urma de cancer in corp.

VIDEO: Exista o viata dupa viata? ~ Anita Moorjani & Lilou Mace

yH5BAEAAAAALAAAAAABAAEAAAIBRAA7 - Anita Moorjani: Am murit si m-am descoperit pe mine insami

M-am iubit si m-am descoperit pe mine insami

Orice boala incepe mai intai de toate la nivel energetic, si abia apoi se manifesta la nivel corporal.

Limbajul uman nu este adecvat pentru a descrie o realitate care nu poate fi experimentata cu ajutorul celor cinci simturi fizice.

De aceea, imi vine greu sa gasesc cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie tot ce am inteles in timpul acelei experiente.

Voi incerca totusi sa fac acest lucru in cadrul capitolului de fata, impartasindu-ti cat de clar pot ce cred eu despre aceasta lume, despre rolul nostru in ea si despre cum poate fi schimbata ea in bine.

Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o a fost cat de important este sa ma iubesc pe mine si sa fiu sincera cu mine insami. Acesta e cel mai important lucru invatat din experienta din apropiera mortii.

Obisnuiam sa fiu genul de persoana care facea pe plac celorlalti, si intotdeauna i-am pus pe ceilalti pe primul loc, fiindu-mi frica sa fiu eu insumi.

Intotdeauna incercam sa fiu cineva altfel decat eram cu adevarat, si intotdeauna ma simteam secatuita de puteri facand si tot facand lucruri pentru altii.

Am crezut intotdeauna ca era egoist din partea mea sa-mi urmaresc obiectivele atunci cand altii aveau nevoie de mine. Dar acum inteleg ca nu este deloc egoist ca nevoile mele sa fie indeplinite mai intai, si de fapt, sunt pe pamant ca sa fiu eu insami.

Iar atunci cand eu ma simt realizata pe plan personal, acest lucru ma face sa ma simt mai sanatoasa, mai fericita, mai generoasa si mai putin dependenta de ceilalti.

Am inteles de asemenea ca daca incercam in mod constant sa fim cineva care nu suntem, lumea va fi privata de cel care suntem noi de fapt!

Noi nu cunoastem decat acele crampeie din realitate asupra carora ne focalizam cele cinci simturi si nu putem intelege cu adevarat decat ceea ce ne este familiar.

Nu rosteam propriu-zis aceste cuvinte. Mai degraba le gandeam. De fapt, mai mult simteam emotiile din spatele cuvintelor, ca si cum in acea lume principala modalitate de comunicare erau emotiile.

Mi-am vazut viata ca pe un fir intr-o tesatura infinita, extrem de complexa si colorata. Toate celelalte fire si culori erau relatiile mele, inclusiv fiecare viata pe care am influentat-o intr-un sens sau altul.

Astfel, existau fire care ii reprezentau pe mama, pe tata, pe fratele meu, pe sotul meu si pe toate celelalte persoane cu care mi-am intersectat destinul, indiferent daca intr-un sens pozitiv sau negativ.

Cu aceasta ocazie am inteles ca am datoria (fata de mine insami, fata de celalte persoane din viata mea si fata de viata insasi) sa imi manifest intotdeauna esenta unica.

Incercarea de a fi altcineva sau altceva nu ma facea mai buna, ci doar ma indeparta de sinele meu real! Simultan, ii impiedica pe ceilalti sa ma perceapa asa cum sunt, iar pe mine sa interactionez in mod autentic cu ei.

Aceasta lipsa de autenticitate priveaza intregul Univers de mine, asa cum mi-am dorit eu sa vin pe Pamant, si de ceea ce am venit eu sa exprim.

In timp ce priveam la marea tapiserie care era acumularea vietii mele pana la acel moment, am fost capabila sa identific exact ce anume m-a adus unde ma aflam astazi.

Uita-te doar la drumul vietii mele!

  • De ce, oh, de ce am fost intotdeauna asa de aspra cu mine? De ce m-am batut atata? De ce m-am parasit mereu?  De ce nu mi-am luat apararea si nu am aratat lumii frumusetea sufletului meu? De ce mi-am suprimat inteligenta si creativitatea ca sa le fac altora pe plac?

M-am tradat pe mine insami de fiecare data cand am spus DA, cand de fapt vroiam sa spun NU.

Asta a fost o realizare surprinzatoare pentru mine, pentru ca intotdeauna am crezut ca trebuie sa lucrez la a fi iubibila.

Am crezut ca trebuia cumva sa merit si sa imi castig dreptul de a fi iubita, asa ca a fost incredibil sa inteleg ca nu era de fapt asa.

Ca sunt iubita neconditionat, pentru nici un alt motiv in afara aceluia ca exist, pur si simplu.

Pentru a avea acces la aceasta stare de deschidere interioara, tot ce trebuia sa fac era sa fiu eu insami!

Cu aceasta ocazie, am inteles ca in toti anii de dinainte, tot ce ar fi trebuit sa fac vreodata a fost sa fiu eu insami, fara sa ma judec si fara sa ma simt „defecta”.

In acelasi timp, am inteles ca in esenta noastra, noi suntem alcatuiti de iubirea cea mai pura. Noi suntem iubire pura – fiecare dintre noi.

Si cum ar putea fi altfel, de vreme ce ne-am nascut din Totalitate si ne intoarcem intotdeauna la ea?

Am realizat de asemenea ca acest lucru inseamna ca nu trebuie sa ne temem niciodata de ceea ce suntem, caci iubirea si sinele nostru real sunt unul si acelasi lucru.

Am inceput sa ma intreb ce adevaruri in care am crezut orbeste pina atunci erau simple conditionari sociale. Mi-am reexaminat convingerile si le-am pus la indoiala pe cele care mi se parusera inainte negative sau imposibile.

De ce cred cutare lucru? – ma intrebam. Este aceasta convingere o conditionare culturala sau sociala? A fost ea adevarata candva pentru mine, fara sa mai fie la ora actuala? Merita sa continui sa cred in multe din convingerile care mi-au fost inoculate in copilarie si prin educatie?

Am inteles de asemenea ca boala mea nu era o pedeapsa pentru o greseala pe care am comis-o, nici o karma negativa generata de actiunile mele anterioare, asa cum am crezut pana atunci.

Fiecare moment contine in sine posibilitati infinite, iar momentul temporal in care ma aflam reprezenta apogeul tuturor deciziilor, alegerilor si gandurilor din intreaga mea viata. Numeroasele mele temeri si puterea mea colosala s-au manifestat sub forma cancerului care m-a macinat.

De aceea, am renuntat sa ma focalizez asupra unor rezultate predeterminate si am invatat sa am incredere ca totul este bine. Atat timp cat sunt eu insami, eu permit totalitatii maretiei mele unice sa ma calauzeasca in acele directii care sunt cele mai benefice pentru mine si pentru ceilalti oameni.

Nu trebuie sa fac nimic mai mult. Atit timp cat sunt eu insami, toate lucrurile de care am nevoie vin cu usurinta la mine, in maniera cea mai magica si mai neasteptata, demonstrandu-mi astfel in fiecare zi puterea iubirii care reprezinta esenta mea.

La ora actuala stiu ca eu sunt o forta atotputernica si sublima a iubirii neconditionate, pe care o emit si de care ma bucur. Aceasta energie curge prin mine, ma inconjoara si nu poate fi distinsa de mine.

De fapt, este adevarata mea esenta si identitate. De aceea, avand incredere in ea, eu imi manifest practic increderea in sine. Daca doresc sa ma las calauzita, protejata si condusa de ea catre toate lucrurile de care am nevoie pentru a trai o stare de fericire si de bunastare suprema, tot ce trebuie sa fac este sa fiu eu insami, sa las iubirea infinita care este esenta mea sa se manifeste prin mine si sa permit circumstantelor exterioare sa se deruleze de la sine, constienta ca acestea slujesc intotdeauna interesul meu pe termen lung.

- Anita Moorjani: Am murit si m-am descoperit pe mine insami
https://www.facebook.com/Anita.Moorjani

Sunt perfect constienta ca este usor sa vorbesc despre vindecare dupa ce am experimentat-o sau sa iti spun sa ai incredere si sa te detasezi, lasand fluxul vietii sa preia controlul asupra ta (…).

Totusi, raspunsul este mai simplu decat pare si este unul dintre cele mai bine pastrate secrete ale epocii noastre: iubirea de sine.

A fi iubire inseamna printre altele a fi constient de importanta pretuirii sufletului nostru, a implinirii nevoilor noastre, fara a ne mai pune intotdeauna pe ultimul loc.

Aceasta atitudine ne permite sa fim autentici si sa ne tratam intotdeauna cu respectul si bunatatea pe care le meritam.

Din aceasta perspectiva, noi nu mai trebuie sa ne judecam singuri pentru asa-zisele noastre greseli sau imperfectiuni, considerandu-le simple oportunitati de a experimenta si de a invata iubirea neconditionata.

Egoismul nu se naste din prea multa iubire de sine, ci din absenta acesteia. Intreaga planeta sufera din cauza acestei absente, care conduce la insecuritate, judecata si conditionare.

Pentru a putea iubi pe cineva neconditionat, noi trebuie sa incepem prin a ne iubi in acest fel pe noi insine, caci nu putem oferi altcuiva ceea ce nu avem.

Este absurd sa afirmi ca pretuiesti pe altcineva mai mult decat pe tine insuti. atunci cand ne realizam maretia interioara si cand ne traim viata din perspectiva iubirii care reprezinta natura noastra, noi atragem automat si sincron maestrul, cartea sau filosofia spirituala care ni se potriveste cel mai bine.

Iubirea neconditionata, pura si absoluta, prevala mai presus de orice, depasind cu mult tot ce experimentasem vreodata. Era o iubire care nu judeca si nu critica, si stiam ca nu trebuie sa fac nimic special pentru a o merita sau pentru a ma dovedi demna de ea.

In plus, in trecut credeam ca nu sunt suficient de spirituala si ca trebuie sa lucrez din greu in aceasta privinta. Dupa experienta in apropierea mortii am descoperit ca suntem cu totii fiinte spirituale, indiferent de ceea ce facem sau ceea ce credem. Noi nu putem fi altceva, pentru simplul motiv ca asta suntem: fiinte spirituale. Singura problema este ca nu realizam acest lucru.

Am inteles astfel ca scopul vietii mele consta in largirea tapiseriei vietii mele si in atragerea unor experiente mai sublime si mai interesante in viata mea. Am ajuns sa consider mult mai multe lucruri posibile in toate domeniile vietii, renuntand la multe din limitarile pe care le acceptasem pana atunci.

  • Cartea a fost publicata in anul 2012 la Editura Divin. Prefata: Wayne W. Dyer
  • Titlul original: Dying To Be Me: My Journey from Cancer, to Near Death, to True Healing
  • Poate fi cumparata din librariile online.

Citeste cartea: „Am murit si m-am descoperit pe mine insami”

 

Ai citit cartea? Ai recomanda-o cuiva? Sau, poate ti-a placut ceea ce ai citit aici.

Lasă un comentariu